N-am plecat deci nu ma-ntorc!

Ehehehehe.. da,da. Pledez vinovata. Daca ati sti prin cate am trecut , daca ati sti cum se schimba viata mea de la zi la zi , ati intelge si nu ati fi aspri cu pedeapsa mea. Ce pot sa spun mai mult de atat ? O sa scriu un rezumat . In primul rand am taiat raul din radacina si in locul lui am sadit o floare, ce sper sa creasca pana la soare, deoarece ma ingrijesc de ea . O ud zi de zi , ii vorbesc, ii spun cat de frumoasa e si cat de frumoasa se face pe zi ce trece.
 Ma bucur de fiecare zi petrecuta alaturi de voi si de el .Si asta este cel mai bun lucru pe care il poti face intr-o lume in care fiecare isi vede doar interesul.
Sunt satula de restul , o sa incep sa urmez modelul ce cu forta mi-a fost implementat: in stanga si in dreapta poate sa si arda, nu ma intereseaza. O sa imi vad de ale mele si cu asta basta.
Sunt curioasa cum o sa privesc la toate acestea peste 10 ani [vorba Marinei] , oare chiar ne vom uita de sus la voi ? :)) Vom vedea. Si sincer mor de nerabdare sa aflu !

Dar cum inca am de rezolvat 17 exercitii la mate, o sa inchei aici postarea cu promisiunea ca voi incerca sa scriu macar o data pe saptamana.


P.S: Pun pariu ca nu rezolv mai mult de 5 exercitii .. Facebook'ul e de vina !!!

Razboi in doi :) .

Esti gandul meu bun
Cand ma ascund in fum
Si spun ca poate o sa am cu tine un final de drum
Si spun ca daca ar pica totul
Dac-as fi cu tine as sti c-am luat tot potul
Esti haina care ma imbraca
In momentu-n care toti ma lasa balta
M-acoperi, ma-ntelegi, ma strangi, ma incalzesti
Ma faci sa cred ca-n doi e mult mai greu sa pierzi
Esti cel care totdeauna imi raspunde
Cand cer intariri, cea care nu se-ascunde
Cel care poate face soare atunci cand ploua
Cel care poate sa ma duca intr-o era noua.
Esti bandajul care-l pun pe rana
Cand sangerez la pamant lipsit de orice vlaga
Ma faci sa ma ridic si sa ma scutur de tarana
Sa strang din nou din dinti gata de-o noua lupta.

Poate gresesc, poate nu esti tu
Poate m-amagesc sau poate nu
Chiar daca sunt furtuni, ninsori, soare si ploi
In orice razboi e mai usor in doi.


Esti camaradul meu cand eu atarn de-un fir de ata
In acest razboi numit viata
Cand inaintez cu greu cu vantu-n fata
M-ajuti fara sa pui prea multe in balanta
Esti glasul ce-l aud cand totul jur a tacut
Cand totul in jur a trecut
Cand linile s-au tras
Si s-au mai dat alte verdicte
Alte sentinte
Alte dorinte
Calcand acelasi monoton esti as
Locu-n care-ntotdeauna m-am intors
Tu ma aduci la normal cand sunt intors pe dos
Si poate n-o arat, dar mi-ar fi mult mai greu
Dac-as ramane fara tine doar un simplu eu
Esti zambetul meu dintr-o noapte neagra
Cand dupa un apus lumina-i dusa toata
Reusesti sa faci totul fara trucuri
Chiar daca sunt tot eu cea care-ti da putine lucruri.



Praf pe drum
Cand ma scutur imi spun
Nu e nimeni sa m-adune
Cand sunt beat, praf nu e nimeni sa ma-ndrume
[...]
Orice razboi e mai usor in doi
Asta-i razboiul meu cu lumea
Iar tu vei fi doar una,intotdeauna
Cand vor pica din cer si soarele si luna.

"Nu mai prostiti poporu' cu televizoru' " , Adevarat sau fals ?

    [...] In The Age of  Missing Information, cercetatorul american Bill McKibben a studiat toate emisiunile de la televiziune transmise de-a lungul unei zile in statul New York. A avut nevoie de  cateva lunica sa vizioneze intregul material si a stabilit ca este vorba de o masa enorma de informatii, fara niciun folos si fara nicio contributie la imbogatirea de cunostinte.
   Suntem bombardati, de dimineata pana seara, cu informatii si cu divertisment, dar stim mai putin ca niciodata.Neil Postman, un cunoscut veteran al luptei impotriva supraalimentarii mediatice, sustine ca, pe vremuri, cand mijloacele tehnice auxiliare erau primitive, studentii se aratau in majoritatea cazurilor capabili sa citeaasca, sa scrie si sa-si exprime ideile in cuvinte. Astazi exista programe de redactare, acces electronic in mii de biblioteci, si internet wireless non-stop, in schimb putini mai pot redacta un eseu coerent, cat desre idei proprii, de mult nu mai exista, multumindu-se cu toti sa repete ca papagalii.
Savantii in domeniul creierului uman se arata extrem de preocupati de soarta generatiei care va urma, punand tot mai des esecul scolar pe seama asa-numitei neglijentei mediatice.Jumatate dintre copiii de zece ani au in camera lor un set complet de aparatura: televizor, computer,play-station si dvd-recorder, si isi petrec zilnic in jur de doua ore cu jocuri video. Capacitatea lor de a invata materia ceruta la scoala s-a redus masiv, deoarece zonele scoartei cerebrale dedicate activitatii scolare sunt suprasolicitate de jocurile video si de televizor.
   Niciun aparat nu favorizeaza indobitocirea si cimportamentul de turma mai intens decat televizorul. Niciun mediu nu e mai raspunzator de difuzarea unei cantitati mai mari de tampenie , de violenta si de banalitate, de atata pierdere de vreme. [...].







Alexander Von Schonsburg - Arta de a scapata cu stil

Unintended.

Cand stii ca nu ceri prea mult ? Cand stii ca binele nu e defapt raul deghizat ? Cand poti stii ca decizile pe care le iei sunt cele corecte ? Trebuie cumva sa ne bazam pe instinct ? Trebuie sa ne lasam in voia sortii ? Trebuie doar sa speram si sa fim neputinciosi , doar sa asistam la existenta noastra ? Cand poti stii ,fara sa astepti consecintele, ca acela e drumul cel bun, cel sortit tie ? Sigur .. multi vor spune ca asa ne este scris .. ca 'asa a fost sa fie' .. ca Dumnezeu are o cale pentru toti .. ne lumineaza drumul cel bun .. Ok. Sa zicem ca inteleg. Dar vin altii care sustin ca destinul ni-l facem cu mana noastra.. Si aici vroiam sa ajung! Dragilor, marea mea dilema este: alb sau negru , dulce sau sarat , iubire sau ura ? Cand stii ca ai ales bine ? Stiu .. veti spune ca voi vedea in timp daca am ales corect.. si pana atunci ce pot face? Pot doar sa sper ca am ales bine ? Nu prea ma atrage ideea, sincer.

Cine ne poate spune ce e bine si nu ? 

Imparatia balonului de sapun sau ..

" Cele mai mari probleme ale proprietarilor de iaht nu sunt costurile ridicate de functionare ori bucatarul care sufera de rau de mare , ci oaspetii. Cu cat esti mai bogat, cu atat situatia se complica. Deoarece cu atat mai mare este si iahtul care trebuia umplut. Oaspetii din categoria A nu intra in discutie, pentru ca au si ei iaht si case de vacanta, pe care, la randul lor, se straduiesc sa le umple. Cei din categoria B ( actori, top-modele ) au de obicei agenda plina, si atunci ramane doar categoria C, a oaspetilor slujbasi din partea carora, de altfel, desi calatoresc din plin, nu te poti astepta la cine stie ce performante. O doamna care abia se intorsese dintr-o croaziera intre Marea Mediterana si Marea Neagra a fost intrebata: " Ce parere aveti de Dardanele?" Iar ea a raspuns: " Da, desigur , am fost invitati si de ele. Persoane cat se poate de sarmante!" .

Alexander Von Schonburg,  Arta de a scapata cu stil

Smiley face !

Ehe.. a venit si vara intr-un final :)) . Am tot strigat dupa ea .. si cand a venit ne-a cam pus pe ganduri: chiar ne era dor de temperaturi de peste 40 de grade ?  Unii ar spune nu, altii ar spune da .. eu .. sunt inca indecisa. Planuri de vacanta ? Da, dar s-au dus atat de repede pe cat au venit .. sper sa ne vina ideea cea buna :)) . Sper sa ajung de cel putin doua ori la mare, sper sa ajung la Brasov, sper sa ajung la Sibiu .. sper sa am timp macar sa mai ies cu fetele la o  piña colada  preparata de Alinutsa =P~ . Stiu ca v-am cam neglijat in ultimul timp, dar promit ca o sa ma revansez! Si Ram, te astept sa dormim la mine intr-o seara :D !

Eh.. cam atat pe seara asta . Poate zilele urmatoare voi avea mai mult chef si inspiratie pentru scris :)) !


    De urat.. nu va mai urez nimic! >:)

Permanent marker.

Fericita fac ma ce lucruri multe foarte sunt. Intristeaza ma care cele sunt atatea tot si.


Ar fii greu sa scriu o postare de la coada la cap .. dar si mai greu e sa trec peste anumite lucruri .. lucruri care, atunci cand imi aduc aminte de ele, imi dau peste cap toata dispozitia . Si nu , nu ma refer la barfe & shit. Sunt lucruri mult mai importante pentru care ar trebui sa ne facem griji, nu sa plecam urechea la ce spune x si y despre persoanele noastre. Am o stare de indiferenta .. de sictir .. de .. nu stiu .. Da! Asa se numeste starea prin care tot trec de cateva zile: "nu stiu" .. in afara de lucrurile de baza, care ma definesc , de iubirea pe care o daruiesc si de cea pe care o primesc zi de zi .. altceva - nu stiu - . E ca si cum e intuneric intr-o camera unde becul este aprins. Ciudata senzatie. Dar mai ciudat e cum imi raman in minte anumite persoane pe care le vad doar fugitiv .. si mai ciudat sentimentul de compatimire , care a devenit o eticheta pe care o aplic pe fruntea tuturor celor ce incearca in zadar sa imi strice ziua .. dar ei nu stiu ca ziua mea e deja stricata .. e stricata pana in momentul in care el ma ia in brate .. Acolo, cuibarita, uit de tot - de toate. E locul meu secret in care imi place sa ma ascund ori de cate ori dau de greu . Locul unde mintea mea se goleste de toate gandurile , dar inima mi se umple de liniste , de o senzatie de ocrotire. Stiu ca acolo nimeni nu imi poate face rau. Acolo sunt invincibila. El e scutul meu, e albastrul ochilor ce mi se pare o mare, o mare in care ma pierd cand o privesc, e patura ce o pun pe mine in diminetile de vara cand se racoreste.. e totul. Si ma repet, nimeni si nimic nu ma poate atinge atata timp cat il am langa mine.

In orice razboi - e mai usor in doi.