Ar fii greu sa scriu o postare de la coada la cap .. dar si mai greu e sa trec peste anumite lucruri .. lucruri care, atunci cand imi aduc aminte de ele, imi dau peste cap toata dispozitia . Si nu , nu ma refer la barfe & shit. Sunt lucruri mult mai importante pentru care ar trebui sa ne facem griji, nu sa plecam urechea la ce spune x si y despre persoanele noastre. Am o stare de indiferenta .. de sictir .. de .. nu stiu .. Da! Asa se numeste starea prin care tot trec de cateva zile: "nu stiu" .. in afara de lucrurile de baza, care ma definesc , de iubirea pe care o daruiesc si de cea pe care o primesc zi de zi .. altceva - nu stiu - . E ca si cum e intuneric intr-o camera unde becul este aprins. Ciudata senzatie. Dar mai ciudat e cum imi raman in minte anumite persoane pe care le vad doar fugitiv .. si mai ciudat sentimentul de compatimire , care a devenit o eticheta pe care o aplic pe fruntea tuturor celor ce incearca in zadar sa imi strice ziua .. dar ei nu stiu ca ziua mea e deja stricata .. e stricata pana in momentul in care el ma ia in brate .. Acolo, cuibarita, uit de tot - de toate. E locul meu secret in care imi place sa ma ascund ori de cate ori dau de greu . Locul unde mintea mea se goleste de toate gandurile , dar inima mi se umple de liniste , de o senzatie de ocrotire. Stiu ca acolo nimeni nu imi poate face rau. Acolo sunt invincibila. El e scutul meu, e albastrul ochilor ce mi se pare o mare, o mare in care ma pierd cand o privesc, e patura ce o pun pe mine in diminetile de vara cand se racoreste.. e totul. Si ma repet, nimeni si nimic nu ma poate atinge atata timp cat il am langa mine.
In orice razboi - e mai usor in doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu