miercuri, 12 iunie 2013

Tu.

Nu a aparut pe un cal alb. Era un BMW de un albastru azur. N-am crezut niciodata in dragoste la prima vedere si m-am ambitionat sa nu ma las imbatata de parfumul  lui, sa nu remarc degetele fine si privirea penetranta care-l faceau barbatul fatal. Parea o zi absolut normala cu o seara si mai normala in care invatam pentru examen.. cand WhatsApp-ul mi-a facut o oferta de nerefuzat. Am zis "da" fara sa ma gandesc o secunda, aruncand pijamaua si iesind in graba.

Niciodata nu vei inceta sa ma surprinzi. Dupa luni de zile, gandindu-ma la tine in fiecare seara, mi te construiesc intr-un fel si cand te reintalnesc, esti altfel. Ma intristez la inceput si-mi spun ca nu sunt buna la nimic, m-am laudat mie ca te stiu si habar nu te am. Iti patrezi totusi atitudinea mirobolanta de a spune tot timpul ce trebuie. Fie ca imi place ce aud, fie ca nu te ascult sau ma enerveaza fiecare cuvant al tau, spui ce trebuie. Nu stiu ce te-aduce la mare, nu te intreb de ce esti singur undeva, n-am idee ce culoare are sufletul tau cand te vad, nu reusesc sa vad dincolo de rasul amuzant - intrebarile tale nerostite. Dar stiu ce simti pentru mine si asta e singurul lucru pe care il pot verifica, atingandu-ti parul. Cand mi-esti doar prieten, imi povestesti ca te vei tunde si ma lasi sa-mi trec mana prin parul tau. Cand ti-e dor de mine,  nu spui nimic si ma lasi sa te ciufulesc. Cand iti sunt straina, te incrunti si te feresti, deseori pleci. Si tu ma lasi sa tac si zambesti incontinuare, desi sigur stii cum imi curg gandurile. Parca ma cunosti de-o viata fara sa-ti fi povestit nimic.
Mi-ai aratat viata altfel, prin tine, m-ai redescoperit cum singura n-as fi fost in stare, mi-ai trezit intrebari incredibil de incurcate si lungi si raspunsurile le-am gasit la tine. M-ai facut sa-mi doresc mai mult si sa pot mai mult. Si chiar daca nu te vad o ora, o noapte, o zi, stiu ca esti mereu altul, acelasi doar pentru mine.

Stii ce-mi place? Ca pare usor, desi nu credeam. Dincolo de zambet, pari ca te-am desenat intr-o zi cand m-am trezit razand si visatoare.

E prea mult sa iti cer sa ma inveti sa iubesc frumos?  E absolut uimitor cum dezvolti un magnetism catre ce vreau sa devin in bratele tale. Nu vreau ca lipsa mea de incredere sa te transforme intr-un iluzionist setat  sa-mi demonstreze ca magia exista.. Nu vreau sa incetezi sa fii tu fiind pentru mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu