Drama eliberarii femeii

 ( ... ) Orice om care n-a putut sa-si dezvolte personalitatea in sensul unei autonomii creative, in sensul dialogului (si acesta este cazul marii majoritati a oamenilor, strans conditionati de valorile absolute transmise de familie si de mediu), tinde sa adopte o personalitate conformă normelor societăţii sale. Astfel, cei mai mulţi bărbaţi, identificandu-se cu valorile masculine, caută sa para virili, chiar dacă nu poseda insuşirile atribuite în mod curent VIRILITĂŢII. La fel, cele mai multe femei, identificandu-se cu valorile feminine, caută sa creeze o aparenţă in conformitate cu aceste valori, chiar dacă asemenea valori le pun în inferioritate si le duc la alienare, chiar dacă în mod natural ele sunt lipsite de insuşirile atribuite FEMINITATII.

Desigur,barbatul si femeia adopta valori diferite, dar si la unul si la celălalt procesul de gandire e acelaşi: fiecare isi proiecteaza o idee absolută apriorica despre virilitate sau despre feminitate, ideea preluată de la mediu, si fiecare cauta sa i se conformeza, prin imbracaminte, prin comportament si , pe dinauntru, prin sistemul moral de referinte. Refulandu-si adesea personalitatea reala, ei adopta o personalitate de împrumut - o pseudoidentitate, pe care incep s-o considere adevărată lor personalitate. Tot astfel, ei ii vad si pe ceilalti nu asa cum sunt in realitate, ci prin acea imagine faurita de mediu. Cum s-ar putea intelege barbatul si femeia, cum ar putea intra in dialog, cand si el si ea sunt incapabili sa se vada pe ei insisi asa cum sunt defapt, cand si el si ea sunt incapabili sa-i vada pe ceilalti asa cum sunt in realitate?        


Dialogul barbat-femeie se stabileste cu atat mai deplin daca el si ea au acelasi nivel cultural, o activitate sociala sau profesionala comuna, acelasi ideal in viata. Atunci, viata lor comuna sparge stereotipurile pentru a lasa loc unei iubiri fara dependenta si unei colaborari reale intre indivizi autonomi.    

         Mathilde Niel