Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva s-a-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
luni, 16 ianuarie 2012
marți, 3 ianuarie 2012
Crazy.
“You are the best. You are the worst. You are average. Your love is a part of you. You try to give it away because you cannot bear its radiance, but you cannot separate it from yourself. To understand your fellow humans, you must understand why you give them your love. You must realize that hate is but a crime-ridden subdivision of love. You must reclaim what you never lost. You must take leave of your sanity, and yet be fully responsible for your actions.” - Gnarls Barkley, in a letter to the legendary rock critic Lester Bangs
duminică, 18 decembrie 2011
True! True! True!
Meredith Grey: A couple hundred years ago Benjamin Franklin shared with the world the secret of his success. Never leave that 'til tomorrow, which you can do today. This is the man who discovered electricity; you'd think we'd pay more attention to what he had to say. I don't know why we put things off, but if I had to guess it has a lot to do with fear. Fear of failure, fear of pain, fear of rejection. Sometimes the fear if just of making a decision. Because... What if you're wrong? What if you make a mistake you can't undo? Whatever it is we're afraid of, one thing holds true: That by the time the pain of not doing the thing gets worse than the fear of doing it, it can feel like we're carrying around a giant tumor. And you thought I was speaking metaphorically... 'The early bird catches the worm. 'A stitch in time saves nine.' 'He who hesitates is lost.' We can't pretend we haven't been told. We've all heard the proverbs, heard the philosophers, heard our grandparents warning us about wasted time; heard the damn poets urging us to seize the day. Still, sometimes we have to see for ourselves. We have to make our own mistakes. We have to learn our own lessons. We have to sweep today's possibility under tomorrows run until we can't anymore. Until we finally understand for ourselves what Benjamin Franklin meant. That knowing is better than wondering. That waking is better than sleeping. And that even the biggest failure, even the worst most intractable mistake, beats the hell out of not trying.
luni, 31 octombrie 2011
N-am plecat deci nu ma-ntorc!
Ehehehehe.. da,da. Pledez vinovata. Daca ati sti prin cate am trecut , daca ati sti cum se schimba viata mea de la zi la zi , ati intelge si nu ati fi aspri cu pedeapsa mea. Ce pot sa spun mai mult de atat ? O sa scriu un rezumat . In primul rand am taiat raul din radacina si in locul lui am sadit o floare, ce sper sa creasca pana la soare, deoarece ma ingrijesc de ea . O ud zi de zi , ii vorbesc, ii spun cat de frumoasa e si cat de frumoasa se face pe zi ce trece.
Ma bucur de fiecare zi petrecuta alaturi de voi si de el .Si asta este cel mai bun lucru pe care il poti face intr-o lume in care fiecare isi vede doar interesul.
Sunt satula de restul , o sa incep sa urmez modelul ce cu forta mi-a fost implementat: in stanga si in dreapta poate sa si arda, nu ma intereseaza. O sa imi vad de ale mele si cu asta basta.
Sunt curioasa cum o sa privesc la toate acestea peste 10 ani [vorba Marinei] , oare chiar ne vom uita de sus la voi ? :)) Vom vedea. Si sincer mor de nerabdare sa aflu !
Dar cum inca am de rezolvat 17 exercitii la mate, o sa inchei aici postarea cu promisiunea ca voi incerca sa scriu macar o data pe saptamana.
P.S: Pun pariu ca nu rezolv mai mult de 5 exercitii .. Facebook'ul e de vina !!!
Ma bucur de fiecare zi petrecuta alaturi de voi si de el .Si asta este cel mai bun lucru pe care il poti face intr-o lume in care fiecare isi vede doar interesul.
Sunt satula de restul , o sa incep sa urmez modelul ce cu forta mi-a fost implementat: in stanga si in dreapta poate sa si arda, nu ma intereseaza. O sa imi vad de ale mele si cu asta basta.
Sunt curioasa cum o sa privesc la toate acestea peste 10 ani [vorba Marinei] , oare chiar ne vom uita de sus la voi ? :)) Vom vedea. Si sincer mor de nerabdare sa aflu !
Dar cum inca am de rezolvat 17 exercitii la mate, o sa inchei aici postarea cu promisiunea ca voi incerca sa scriu macar o data pe saptamana.
P.S: Pun pariu ca nu rezolv mai mult de 5 exercitii .. Facebook'ul e de vina !!!
joi, 22 septembrie 2011
Razboi in doi :) .
Esti gandul meu bun
Cand ma ascund in fum
Si spun ca poate o sa am cu tine un final de drum
Si spun ca daca ar pica totul
Dac-as fi cu tine as sti c-am luat tot potul
Esti haina care ma imbraca
In momentu-n care toti ma lasa balta
M-acoperi, ma-ntelegi, ma strangi, ma incalzesti
Ma faci sa cred ca-n doi e mult mai greu sa pierzi
Esti cel care totdeauna imi raspunde
Cand cer intariri, cea care nu se-ascunde
Cel care poate face soare atunci cand ploua
Cel care poate sa ma duca intr-o era noua.
Esti bandajul care-l pun pe rana
Cand sangerez la pamant lipsit de orice vlaga
Ma faci sa ma ridic si sa ma scutur de tarana
Sa strang din nou din dinti gata de-o noua lupta.
Poate gresesc, poate nu esti tu
Poate m-amagesc sau poate nu
Chiar daca sunt furtuni, ninsori, soare si ploi
In orice razboi e mai usor in doi.
Esti camaradul meu cand eu atarn de-un fir de ata
In acest razboi numit viata
Cand inaintez cu greu cu vantu-n fata
M-ajuti fara sa pui prea multe in balanta
Esti glasul ce-l aud cand totul jur a tacut
Cand totul in jur a trecut
Cand linile s-au tras
Si s-au mai dat alte verdicte
Alte sentinte
Alte dorinte
Calcand acelasi monoton esti as
Locu-n care-ntotdeauna m-am intors
Tu ma aduci la normal cand sunt intors pe dos
Si poate n-o arat, dar mi-ar fi mult mai greu
Dac-as ramane fara tine doar un simplu eu
Esti zambetul meu dintr-o noapte neagra
Cand dupa un apus lumina-i dusa toata
Reusesti sa faci totul fara trucuri
Chiar daca sunt tot eu cea care-ti da putine lucruri.
Praf pe drum
Cand ma scutur imi spun
Nu e nimeni sa m-adune
Cand sunt beat, praf nu e nimeni sa ma-ndrume
[...]
Orice razboi e mai usor in doi
Asta-i razboiul meu cu lumea
Iar tu vei fi doar una,intotdeauna
Cand vor pica din cer si soarele si luna.
Cand ma ascund in fum
Si spun ca poate o sa am cu tine un final de drum
Si spun ca daca ar pica totul
Dac-as fi cu tine as sti c-am luat tot potul
Esti haina care ma imbraca
In momentu-n care toti ma lasa balta
M-acoperi, ma-ntelegi, ma strangi, ma incalzesti
Ma faci sa cred ca-n doi e mult mai greu sa pierzi
Esti cel care totdeauna imi raspunde
Cand cer intariri, cea care nu se-ascunde
Cel care poate face soare atunci cand ploua
Cel care poate sa ma duca intr-o era noua.
Esti bandajul care-l pun pe rana
Cand sangerez la pamant lipsit de orice vlaga
Ma faci sa ma ridic si sa ma scutur de tarana
Sa strang din nou din dinti gata de-o noua lupta.
Poate gresesc, poate nu esti tu
Poate m-amagesc sau poate nu
Chiar daca sunt furtuni, ninsori, soare si ploi
In orice razboi e mai usor in doi.
Esti camaradul meu cand eu atarn de-un fir de ata
In acest razboi numit viata
Cand inaintez cu greu cu vantu-n fata
M-ajuti fara sa pui prea multe in balanta
Esti glasul ce-l aud cand totul jur a tacut
Cand totul in jur a trecut
Cand linile s-au tras
Si s-au mai dat alte verdicte
Alte sentinte
Alte dorinte
Calcand acelasi monoton esti as
Locu-n care-ntotdeauna m-am intors
Tu ma aduci la normal cand sunt intors pe dos
Si poate n-o arat, dar mi-ar fi mult mai greu
Dac-as ramane fara tine doar un simplu eu
Esti zambetul meu dintr-o noapte neagra
Cand dupa un apus lumina-i dusa toata
Reusesti sa faci totul fara trucuri
Chiar daca sunt tot eu cea care-ti da putine lucruri.
Praf pe drum
Cand ma scutur imi spun
Nu e nimeni sa m-adune
Cand sunt beat, praf nu e nimeni sa ma-ndrume
[...]
Orice razboi e mai usor in doi
Asta-i razboiul meu cu lumea
Iar tu vei fi doar una,intotdeauna
Cand vor pica din cer si soarele si luna.
marți, 20 septembrie 2011
"Nu mai prostiti poporu' cu televizoru' " , Adevarat sau fals ?
[...] In The Age of Missing Information, cercetatorul american Bill McKibben a studiat toate emisiunile de la televiziune transmise de-a lungul unei zile in statul New York. A avut nevoie de cateva lunica sa vizioneze intregul material si a stabilit ca este vorba de o masa enorma de informatii, fara niciun folos si fara nicio contributie la imbogatirea de cunostinte.
Suntem bombardati, de dimineata pana seara, cu informatii si cu divertisment, dar stim mai putin ca niciodata.Neil Postman, un cunoscut veteran al luptei impotriva supraalimentarii mediatice, sustine ca, pe vremuri, cand mijloacele tehnice auxiliare erau primitive, studentii se aratau in majoritatea cazurilor capabili sa citeaasca, sa scrie si sa-si exprime ideile in cuvinte. Astazi exista programe de redactare, acces electronic in mii de biblioteci, si internet wireless non-stop, in schimb putini mai pot redacta un eseu coerent, cat desre idei proprii, de mult nu mai exista, multumindu-se cu toti sa repete ca papagalii.
Savantii in domeniul creierului uman se arata extrem de preocupati de soarta generatiei care va urma, punand tot mai des esecul scolar pe seama asa-numitei neglijentei mediatice.Jumatate dintre copiii de zece ani au in camera lor un set complet de aparatura: televizor, computer,play-station si dvd-recorder, si isi petrec zilnic in jur de doua ore cu jocuri video. Capacitatea lor de a invata materia ceruta la scoala s-a redus masiv, deoarece zonele scoartei cerebrale dedicate activitatii scolare sunt suprasolicitate de jocurile video si de televizor.
Niciun aparat nu favorizeaza indobitocirea si cimportamentul de turma mai intens decat televizorul. Niciun mediu nu e mai raspunzator de difuzarea unei cantitati mai mari de tampenie , de violenta si de banalitate, de atata pierdere de vreme. [...].
Alexander Von Schonsburg - Arta de a scapata cu stil
Suntem bombardati, de dimineata pana seara, cu informatii si cu divertisment, dar stim mai putin ca niciodata.Neil Postman, un cunoscut veteran al luptei impotriva supraalimentarii mediatice, sustine ca, pe vremuri, cand mijloacele tehnice auxiliare erau primitive, studentii se aratau in majoritatea cazurilor capabili sa citeaasca, sa scrie si sa-si exprime ideile in cuvinte. Astazi exista programe de redactare, acces electronic in mii de biblioteci, si internet wireless non-stop, in schimb putini mai pot redacta un eseu coerent, cat desre idei proprii, de mult nu mai exista, multumindu-se cu toti sa repete ca papagalii.
Savantii in domeniul creierului uman se arata extrem de preocupati de soarta generatiei care va urma, punand tot mai des esecul scolar pe seama asa-numitei neglijentei mediatice.Jumatate dintre copiii de zece ani au in camera lor un set complet de aparatura: televizor, computer,play-station si dvd-recorder, si isi petrec zilnic in jur de doua ore cu jocuri video. Capacitatea lor de a invata materia ceruta la scoala s-a redus masiv, deoarece zonele scoartei cerebrale dedicate activitatii scolare sunt suprasolicitate de jocurile video si de televizor.
Niciun aparat nu favorizeaza indobitocirea si cimportamentul de turma mai intens decat televizorul. Niciun mediu nu e mai raspunzator de difuzarea unei cantitati mai mari de tampenie , de violenta si de banalitate, de atata pierdere de vreme. [...].
Alexander Von Schonsburg - Arta de a scapata cu stil
vineri, 15 iulie 2011
Unintended.
Cand stii ca nu ceri prea mult ? Cand stii ca binele nu e defapt raul deghizat ? Cand poti stii ca decizile pe care le iei sunt cele corecte ? Trebuie cumva sa ne bazam pe instinct ? Trebuie sa ne lasam in voia sortii ? Trebuie doar sa speram si sa fim neputinciosi , doar sa asistam la existenta noastra ? Cand poti stii ,fara sa astepti consecintele, ca acela e drumul cel bun, cel sortit tie ? Sigur .. multi vor spune ca asa ne este scris .. ca 'asa a fost sa fie' .. ca Dumnezeu are o cale pentru toti .. ne lumineaza drumul cel bun .. Ok. Sa zicem ca inteleg. Dar vin altii care sustin ca destinul ni-l facem cu mana noastra.. Si aici vroiam sa ajung! Dragilor, marea mea dilema este: alb sau negru , dulce sau sarat , iubire sau ura ? Cand stii ca ai ales bine ? Stiu .. veti spune ca voi vedea in timp daca am ales corect.. si pana atunci ce pot face? Pot doar sa sper ca am ales bine ? Nu prea ma atrage ideea, sincer.
Cine ne poate spune ce e bine si nu ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)