Tu.

Nu a aparut pe un cal alb. Era un BMW de un albastru azur. N-am crezut niciodata in dragoste la prima vedere si m-am ambitionat sa nu ma las imbatata de parfumul  lui, sa nu remarc degetele fine si privirea penetranta care-l faceau barbatul fatal. Parea o zi absolut normala cu o seara si mai normala in care invatam pentru examen.. cand WhatsApp-ul mi-a facut o oferta de nerefuzat. Am zis "da" fara sa ma gandesc o secunda, aruncand pijamaua si iesind in graba.

Niciodata nu vei inceta sa ma surprinzi. Dupa luni de zile, gandindu-ma la tine in fiecare seara, mi te construiesc intr-un fel si cand te reintalnesc, esti altfel. Ma intristez la inceput si-mi spun ca nu sunt buna la nimic, m-am laudat mie ca te stiu si habar nu te am. Iti patrezi totusi atitudinea mirobolanta de a spune tot timpul ce trebuie. Fie ca imi place ce aud, fie ca nu te ascult sau ma enerveaza fiecare cuvant al tau, spui ce trebuie. Nu stiu ce te-aduce la mare, nu te intreb de ce esti singur undeva, n-am idee ce culoare are sufletul tau cand te vad, nu reusesc sa vad dincolo de rasul amuzant - intrebarile tale nerostite. Dar stiu ce simti pentru mine si asta e singurul lucru pe care il pot verifica, atingandu-ti parul. Cand mi-esti doar prieten, imi povestesti ca te vei tunde si ma lasi sa-mi trec mana prin parul tau. Cand ti-e dor de mine,  nu spui nimic si ma lasi sa te ciufulesc. Cand iti sunt straina, te incrunti si te feresti, deseori pleci. Si tu ma lasi sa tac si zambesti incontinuare, desi sigur stii cum imi curg gandurile. Parca ma cunosti de-o viata fara sa-ti fi povestit nimic.
Mi-ai aratat viata altfel, prin tine, m-ai redescoperit cum singura n-as fi fost in stare, mi-ai trezit intrebari incredibil de incurcate si lungi si raspunsurile le-am gasit la tine. M-ai facut sa-mi doresc mai mult si sa pot mai mult. Si chiar daca nu te vad o ora, o noapte, o zi, stiu ca esti mereu altul, acelasi doar pentru mine.

Stii ce-mi place? Ca pare usor, desi nu credeam. Dincolo de zambet, pari ca te-am desenat intr-o zi cand m-am trezit razand si visatoare.

E prea mult sa iti cer sa ma inveti sa iubesc frumos?  E absolut uimitor cum dezvolti un magnetism catre ce vreau sa devin in bratele tale. Nu vreau ca lipsa mea de incredere sa te transforme intr-un iluzionist setat  sa-mi demonstreze ca magia exista.. Nu vreau sa incetezi sa fii tu fiind pentru mine.

Hello - Tomorrow

Si uite ca in Iulie .. tot ca-n Aprilie sunt! Simt ca orice decizie luata nu e in favoarea mea, ca fac numai greseli, ca nimic nu imi iese, ca nimic nu o sa imi iasa.
Ma simt de parca azi a inceput totul si maine se sfarseste .. si nu pot face nimic sa opresc acest tavalug.
Zilele astea am experimentat efectul "bulgarelui de zapada" .. totul se maximizeaza in ochii mei.
Pentru ca sunt atat de credula mi-o fur mereu, dar mereu!

 DAR,

s-a incheiat o alta etapa din viata mea .. din viata noastra.
Pe zi ce trece ma gandesc mai mult la faptul ca trebuia sa profit la maxim de fiecare clipa, trebuia sa ma bucur de fiecare moment, trebuia sa gandesc mai putin si sa simt mai mult.
O trec la categoria " lucruri invatate din greseli " . Stiu ca imi va fi dor de voi, de noi, de certuri, de glume,  de sticle cu vin.
Mai e putin si incepe o alta aventura din care sper ca voi invata tot ce e mai bun, sper sa profit de pe urma ei, sper sa nu mai fac aceleasi greseli, sper ca ne vom auzi cu bine.

Si sunt atat de "scurta" in cuvinte pentru ca dispozitia a disparut, si cand a fost prezenta nu am avut timp sa scriu .. si promisiuni nu o sa mai fac.. si cand va fii va fii .. si..

 

Ploaia care va cadea, pacatele mi le va spala.

I have forgotten ..

Love

Because of you, in gardens of blossoming flowers I ache from the
perfumes of spring.
   I have forgotten your face, I no longer remember your hands. How did your lips feel on mine?
   Because of you, I love the white statues drowsing in the parks,
the white statues that have neither voice nor sight.
   I have forgotten your voice, your happy voice. I have forgotten
your eyes.
   Like a flower to its perfume, I am bound to my vague memory of
you. I live with pain that is like a wound; if you touch me, you will
do me irreparable harm.
   Your caresses enfold me, like climbing vines on melancholy walls.
   I have forgotten your love, yet I seem to glimpse you in every
window.
   Because of you, the heady perfumes of summer pain me; because
of you, I again seek out the signs that precipitate desires: shooting
stars, falling objects.

Adu-mi vestea, din gura ta va suna a bine oricum.

In ultimul timp am inceput sa vorbesc cu vechi prieteni, vechi cunostinte.
E placut sa vezi ca nu toata lumea se schimba, nu toata lumea se 'urbanizeaza'.
Am observat ca tindem sa uitam persoane pe care intr-un timp le consideram 'the most important'.
Pff.. atata tehnologie .. ne ia mintile. Preferam sa transmitem vesti importante prin sms'uri .. de ce nu mai suna nimeni ?

Si totusi.. ce ne leaga defapt ? Asemenarile, sau deosebirile sunt cele care fac diferenta si ne atrag ?

Vacanta asta de 2 saptamani m-a dat peste cap total [asta daca nu mi-am uitat capul pe undeva].

Atatea decizii, atatea intamplari, atatea vorbe fara rost, atatea legaturi, atatea trairi, atatea sentimente care m-au incercat, atatea ispite, atatea iesiri, atatea planuri, atatea zambete, atatea priviri, atatea telefoane, atatea mesaje, atatea confesiuni, atatea stari de reverie, atatea nopti pierdute, atatea dimineti cu zambetul pe buze, atatea saruturi, atatea ganduri care m-au framantat, atatea balantze, atatea bilantzuri, atatea.. atatea .. atatea.. toate degeaba. Si poate ca e mai bine asa.. Sau poate e doar inceputul [ evil face ]

Poate a fost un test, poate asa a fost sa fie, poate asta imi trebuia, poate toate frazele sunt doar de consolare, poate asta ne-a legat. Poate doar asta o sa ne lege.

Si totusi.. something's wrong.

Sa zicem ...

Sa zicem ca trecem peste .. Sa zicem ca suntem puternici .. De ce sa ne ascundem sentimentele ? Pe cine sa pacalim ? Noi pe noi ? Noi pe voi ? Voi pe noi ? Treburile incep sa se complice .. Si sincer, as fii preferat sa am iar 5 -6 anisori .. si sa cred ca daca mi s-a rupt o rochita .. e tragedie .. e lucrul cel mai  rau care se poate intampla.

                                                        Etapele evolutiei au fost multe.

Cand am crescut atat de mult ? Cand am devenit atat de rai ? Chiar nu se mai bucura nimeni ? Chiar trebuie sa strigam in gura mare: " Vreau sa înalt castele de gândire | Vreau sa fiu lasat sa simt cum cresc! " ? Stiu ca lumea nu se va imbuna .. va continua sa se inraiasca .. e cea mai trista concluzie pe care am tras-o pe ziua de azi. Suntem rai. Si toate tentativele noastre de a ne ascunde dupa deget.. de a ne minti ca defapt unu\altu e de vina ca suntem asa .. si toate cele, sunt penibile. 

Maine, maine poate o sa scriu mai mult.

Hai sa purtam un zambet si din zambetul nostru sa impartim lumii intregi.

Drama eliberarii femeii

 ( ... ) Orice om care n-a putut sa-si dezvolte personalitatea in sensul unei autonomii creative, in sensul dialogului (si acesta este cazul marii majoritati a oamenilor, strans conditionati de valorile absolute transmise de familie si de mediu), tinde sa adopte o personalitate conformă normelor societăţii sale. Astfel, cei mai mulţi bărbaţi, identificandu-se cu valorile masculine, caută sa para virili, chiar dacă nu poseda insuşirile atribuite în mod curent VIRILITĂŢII. La fel, cele mai multe femei, identificandu-se cu valorile feminine, caută sa creeze o aparenţă in conformitate cu aceste valori, chiar dacă asemenea valori le pun în inferioritate si le duc la alienare, chiar dacă în mod natural ele sunt lipsite de insuşirile atribuite FEMINITATII.

Desigur,barbatul si femeia adopta valori diferite, dar si la unul si la celălalt procesul de gandire e acelaşi: fiecare isi proiecteaza o idee absolută apriorica despre virilitate sau despre feminitate, ideea preluată de la mediu, si fiecare cauta sa i se conformeza, prin imbracaminte, prin comportament si , pe dinauntru, prin sistemul moral de referinte. Refulandu-si adesea personalitatea reala, ei adopta o personalitate de împrumut - o pseudoidentitate, pe care incep s-o considere adevărată lor personalitate. Tot astfel, ei ii vad si pe ceilalti nu asa cum sunt in realitate, ci prin acea imagine faurita de mediu. Cum s-ar putea intelege barbatul si femeia, cum ar putea intra in dialog, cand si el si ea sunt incapabili sa se vada pe ei insisi asa cum sunt defapt, cand si el si ea sunt incapabili sa-i vada pe ceilalti asa cum sunt in realitate?        


Dialogul barbat-femeie se stabileste cu atat mai deplin daca el si ea au acelasi nivel cultural, o activitate sociala sau profesionala comuna, acelasi ideal in viata. Atunci, viata lor comuna sparge stereotipurile pentru a lasa loc unei iubiri fara dependenta si unei colaborari reale intre indivizi autonomi.    

         Mathilde Niel

 

Totusi, iubirea - Adrian Paunescu

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva s-a-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.